> HOME - stiri | arhiva | episcopia | linkuri | contact

SFINTELE TAINE


1.Botezul

2.Mirungerea

3.Euharistia

4.Pocăința

5.Preoția

6.Cununia

7.Maslul

 

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos și încredințate Bisericii, prin care se împărtășește credinciosului harul Sfântului Duh. Săvârșitorul Sfintelor Taine este Hristos prin slujitorii săi: episcopi și preoți. Necesitatea Sfintelor Taine este de netăgăduit, pentru că împărtășesc harul lui Dumnezeu care este condiția obligatorie pentru mântuire. Locul săvârșirii, de obicei în biserică. Numărul Sfintelor Taine în Biserica Ortodoxă este de șapte.

 

Taina Botezului

Botezul este Sfânta Taină care prin întreita cufundare în apă și invocarea numelui Sfintei Treimi se șterge celui botezat păcatul strămoșesc și celelalte păcate săvârșite până în acel moment (dacă cel botezat este adult), se naște la o viață nouă, spirituală, și devine membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit și "ușa tainelor", fiindcă numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după har și mădulare vii ale trupului Sau mistic și numai astfel, botezați fiind, putem primi și celelalte Taine. Botezul este întemeiat ca Taină de către Mântuitorul prin cuvintele: "Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" (Matei 28,19). Săvârșitorii Tainei Sfântului Botez sunt episcopii și preoții, căci lor le-a încredințat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârși Sfintele Taine. Numai în caz de nevoie poate boteza și diaconul, iar în cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru și un simplu credincios, având însă grijă să rostească cuvintele care arată că lucrarea se face în numele Sfintei Treimi. In acest caz, dacă cel botezat trăiește, trebuie chemat preotul pentru citirea rugăciunilor din rânduiala Botezului și administrarea Tainei Mirungerii și a împărtășaniei. Formula botezului este: "Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin, și-al Fiului, Amin, și-al Sfântului Duh, Amin, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin". Botezul nu se repetă.

Recomandări înainte de botez:

În ziua întâi după ce femeia lăuză a născut, moașa, sau cineva din familie aduce la biserică într-o sticlă apă curată pentru sfințire. După sfințire, apa este folosită de femeia lăuză spre "a o gusta, sau o va lua, sau se va stropi, spre alinarea duhurilor, spre iertarea păcatelor spre depărtarea tuturor relelor, spre tărie și spre vindecare".;

În a opta zi, preotul este chemat la casa unde s-a născut pruncul și citește rugăciunile la femeia lăuză, după care citește și rugăciunea de însemnare a pruncului când i se pune numele. Părinții împreună cu nașii vor alege un nume de sfânt ales din calendarul creștin ortodox. Este recomandat a i se pune copilului doar un nume. Se va evita punerea unor nume străine de ortodoxie, precum: Paracetamol, Superman, Termopan, Papanaș, ș.a.

Botezul grabnic sau de urgență:

Se cuvine a ști că, dacă pruncul născut este slab și nu suge, ci trage să moară, nu trebuie să aștepte, cum rău zic unii, până la a șasea sau a opta zi, spre a-l boteza; ci în ceasul în care s-a născut, spălându-l, un bărbat sau orice persoană botezată îndată să-l și boteze, spre a nu muri nebotezat. Dacă va trăi pruncul, acesta se va aduce la biserică, unde preotul va continua rânduiala botezului. Dacă femeia însărcinată, din vreo lovitură sau din altă pricină se întâmplă să lepede copilul (să avorteze), degrabă să alerge la preot spre a i se citi rugăciunea când leapădă femeia, după care să se spovedească și să primească canonul de pocăință, după rânduială.

Nașii de botez:

Părinții pruncului născut trebuie să rânduiască nașii de botez de credință ortodoxă și cucernici. Nașii de botez vor învăța pe de rost Simbolul de credință (Crezul), pe care îl vor rosti la momentul potrivit. Nașul are îndatorirea să îngrijească de viața sufletească a finului său, învățându-l, la vremea cuvenită, adevărurile dreptei credințe spre a face din el un bun credincios, mădular sănătos al Sfintei Biserici. Dar și finul este dator cu ascultare și cu respect fată de naș, în aceeași măsură cum îi ascultă pe părinții săi trupești.

Recomandări la botez:

La 40 de zile după naștere, nașii vor aduce la biserică, odată cu pruncul: certificatul de naștere al copilului, o lumânare, prosop, săpun, o sticluță cu ulei, fașă, o pânză albă și o păturică (numai iarna). După săvârșirea Tainei Botezului, nașul(a) sau tatăl pruncului va solicita preotului care a săvârșit botezul eliberarea certificatului de botez. În cazul pierderii acestuia, un altul nu va mai putea fi eliberat, decât în urma declarării nulității aceluia în Monitorul Oficial.

Recomandări după botez:

La 8 zile după botez, mama împreună cu pruncul botezat vor veni la biserică, pentru a li se citi: mamei rugăciunile de curățire, iar pruncului rugăciunile de îmbisericire. Va fi de față și nașul, care va ține în mână lumânarea ce a avut-o pruncul la botez. De va fi băiat, preotul îl duce în sfântul altar și-l închină la cele patru laturi ale sfintei mese, iar de va fi fată, o duce până la ușile împărătești și o închină la icoanele catapetesmei și la iconostas.

SUS

Taina Mirungerii

Așa cum pruncul nou-născut are nevoie de hrană pentru a crește și a se întări în cele trupești, cel născut prin Taina Sfântului Botez are trebuință de creștere și întărire duhovnicească în viața cea nouă, viața în Hristos Domnul. Iar această întărire, care vine de la Sfântul Duh, i se dă celui botezat prin a doua Taină a Sfintei Biserici, prin Sfântul Mir (Mirungerea). Taina Mirungerii este instituită de Mântuitorul Iisus Hristos care făgăduiește sfinților apostoli că le va trimite Duhul Sfânt: Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu ; voi însă, ședeți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus (Luca XXIV, 49). In chip mai lămurit, pentru înțelegerea noastră, mai vădit și mai strălucit avea să se arate instituirea acestei Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile Sale.
Taina Mirungerii este Sfânta Taină prin care preotul unge pe cel botezat cu Sfântul și Marele Mir, spunând cuvintelor: "Pecetea darului Sfântului Duh, Amin". Prin această taină se împărtășește primitorilor harul Sfântului Duh, care luminează mintea pentru înțelegerea și mărturisirea adevărului creștin; ea întărește voia pentru propășirea în toate cele bune, dând astfel celor botezați tăria de a fi adevărați creștini sau locașuri vrednice ale Sfântului Duh.
Pentru săvârșirea tainei se cere ungerea cu Sfântul și Marele Mir, care se prepară din untdelemn, vin și 35 diferite arome. Acestea se sfințesc în Joia Patimilor, numai de către episcopi, din bisericile autocefale. Amestecul diferitelor arome simbolizează bogăția și felurimea darurilor Sfântului Duh. Taina Mirungerii nu se repetă decât într-un singur caz: se administrează ereticilor și schismaticilor care se întorc la Biserica Ortodoxă, după lepădarea publică a ereziei sau a schismei și revenirea la dreapta credință.

SUS

Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia)

Născut la viața cea nouă în Iisus Hristos, întărit în ea prin pecetea darului Sfântului Duh, pruncul nou botezat se poate învrednici și de primirea celorlalte Sfinte Taine. Așa i se dă lui Taina Sfintei Împărtășanii sau Cuminecături, prin care, sub chipul pâinii și al vinului primește însuși Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos spre iertarea păcatelor și spre viata de veci. Această Sfântă Taină se mai numește și Sfânta Euharistie ceea ce înseamnă mulțumire, pentru că atunci când a așezat-o, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a mulțumit Părintelui ceresc înainte de a frânge pâinea și a o da Sfinților Apostoli. Sfânta Împărtășanie este cea mai mare Taină, fiindcă prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe Însuși izvorul harului, pe Iisus Hristos, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Său. Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii în Joia Patimilor, la Cina cea de Taină. Atunci, luând pâinea și binecuvântând-o, a frânt-o și, dând-o ucenicilor Săi, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Si luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor (Matei XXVI, 26-28). După aceea le-a poruncit : Aceasta să faceți întru pomenirea Mea (Luca XXII, 19). Sfânta Taină a Împărtășaniei se săvârșește numai de episcop si preot și numai în cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul și centrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul și Sângele Domnului sunt pâinea din grâu curat și dospită și vinul, tot curat, din struguri. La primirea Sfintei Cuminecături sunt chemați toți fiii Sfintei Biserici; ei se pot împărtăși dacă mai întâi și-au mărturisit păcatele și au fost dezlegați de preotul duhovnic. După primirea Sfintei Cuminecături se cuvine să nu mai sărute icoana, sau mâna episcopului sau preotului, să-si păzească limba de orice vorbă deșartă, de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup si Sânge pe care l-au primit.

Când ne împărtășim?

Dat fiind roadele Sfintei Împărtășanii, Sfânta Biserică poruncește fiilor ei să se pregătească și să se împărtășească cât mai des, îndeosebi, în cele patru posturi mari de peste an, în preajma unei călătorii mai îndelungate, la caz de suferință și boală, ca și înainte ca mirii să se învrednicească de Sfânta Cununie. Efectele binefăcătoare ale Sfintei Împărtășanii apar numai în sufletele celor care au primit-o cu vrednicie. Celor nepregătiți și nevrednici le aduce osândă de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27-29).

Rugăciune înainte de primirea Sfintei Impărtășanii:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, slăbește, lasă, milostivește-Te și-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău căderile în păcat, smintelile și greșelile mele, toate câte am păcătuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul sau fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și pentru rugăciunile aceleia ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoarea și izbăvitoarea mea, învrednicește-mă fără de osândă să mă împărtășesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viată făcătoarele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a deprinderilor mele celor rele și a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene și întunecate. Că a Ta este împărăția și puterea, slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune după primirea Sfintei Împărtășanii:

Trupul Tău cel Sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, să-mi fie spre viata de veci și Sângele Tău cel scump spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie împărtășania aceasta spre bucurie, spre sănătate și veselie. Iar la înfricoșătoarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine păcătosul ca să stau de-a dreapta măririi Tale, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

Recomandări înainte de împărtășire:

Pentru împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului este necesar, pe de o parte, ca omul să se spovedească, iar pe de altă parte să-și curățească trupul și sufletul prin post, cel puțin câteva zile, prin rugăciune și prin fapte bune. Prin urmare, credinciosul se va pregăti atât sufletește, prin evitarea, pe cât posibil, a grijilor lumești, prin lepădarea păcatelor și prin împăcarea cu toți semenii, cât și trupește, prin post alimentar, prin abstinența de la relațiile trupești și printr-o igienă corespunzătoare a trupului. Prezentarea în fața Sfântului Altar a credinciosului în vederea primirii Sfintei Taine, se face respectând următoarele cerințe: bărbații vor fi îmbrăcați decent și vor fi bărbieriți, femeile vor avea ținuta decentă și capul acoperit. Împărtășirea cu Sfintele Taine va fi precedată de împlinirea unui canon rânduit de preotul duhovnic la spovedanie și din citirea din cartea de rugăciuni a celor 12 rugăciuni de dinainte de împărtășanie. Nu se pot împărtăși persoanele care au de ispășit un canon și au fost oprite de preotul lor duhovnic.

Recomandări după împărtășire:

De îndată ce va primi Sfânta Împărtășanie, credinciosul va aduce laudă lui Dumnezeu și va citi rugăciunile de mulțumire, rânduite în cartea de rugăciuni. După ce a primit Sfânta Împărtășanie, credinciosul va evita să sărute mâna preotului sau icoanele, cu atât mai puțin să mănânce pește sau alte alimente nepotrivite, pentru ca nu cumva vreo părticică din Sfintele Taine rămasă pe buze sau în gură să fie aruncată afară. După împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos se ia anaforă. De la vârsta de șapte ani omul nu mai poate primi Împărtășania decât precedată de Spovedanie.

Împărtășirea copiilor sub vârsta de 7 ani:

Biserica primește la Sfânta Împărtășanie pe copilului în vârstă de până la 7 ani fără ca acesta să fi fost spovedit înainte, considerând că păcatele acestuia sunt mici și Dumnezeu, prin rugăciunile preotului, le iartă. Cu toate acestea copilul trebuie să țină ajun (să nu mănânce nimic din seara precedentă). După vârsta de 7 ani, toți copii se vor împărtășii după rânduiala respectată de toți credincioșii.

SUS

Taina Spovedaniei (a Mărturisirii)

Este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele creștinilor care se căiesc sincer și le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fața preotului. Mântuitorul Hristos a îngăduit această Taină sfinților Săi Apostoli când le-a spus: "Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer" (Matei XVIII, 18). El a instituit-o apoi după Sfânta Sa înviere din morți, când arătându-Se apostolilor le-a zis: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit și Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute (Ioan XX, 21-23). Puterea de a lega și dezlega păcatele o are numai Mântuitorul Hristos, dar El a dat această putere și apostolilor (Ioan XX, 21-23) și prin aceștia, episcopilor și preoților.
Este Taina prin care se dă credinciosului dezlegarea de păcatele pe care le-a mărturisit cu durere în fața duhovnicului și acceptul de a se împărtăși.
Spovedania se face abia după conștientizarea păcătoșeniei; să fie completă, sinceră, corectă și cu umilință.
Duhovnicul se schimbă decât în situații speciale: când a decedat, s-a mutat la o parohie îndepărtată, când credinciosul se mută în altă parohie ș.a.m.d.
Dacă cel care urmează a se spovedi constată că nu s-a mai spovedit de cel puțin un an de zile, acel credincios va trebui sa urmeze aceste îndemnuri, sfaturi:
- își va face un proces de conștiință ce se manifestă prin aducerea aminte de toate păcatele săvârșite până în momentul spovedaniei. În acest sens, este indicat, recomandat să se cumpere de la magazinul bisericii un îndrumar pentru spovedanie (de preferat cel scris de Protos. Nicodim Măndiță). Acest îndrumar conține o enumerare a păcatelor posibile săvârșite de credincios. În cazul în care creștinul sesizează că a făcut anumite păcate pe care le regăsește aici, își va scoate pe o bucată de hârtie toate acele păcate cu care se identifică, desigur fără a avea pe nimeni în preajma sa . Cu această hârtie va merge înaintea preotului duhovnic și va citi toate păcatele scrise. Credinciosul va evita rostirea numărului păcatului întâlnit în carte (de ex. însușirea unor numere precum 4, 7, 275, etc.) sau de a aștepta ca preotul să întrebe ce păcate a săvârșit. După ridicarea de la spovedanie, cel care a citit în fața preotului acele păcate, va merge credinciosul afară din biserică și va da foc acelei bucăți de hârtie. Se recomandă de asemenea ca pe respectiva hârtie sau pe carte, să evite bifarea păcatelor pe care le-a făcut sau înmânarea ei preotului duhovnic.
- Înainte și după spovedanie credinciosul va citi câteva rugăciuni cuprinse într-o carte de rugăciune.

Cum trebuie să ne spovedim?

Recunoașterea păcatelor se face prin mărturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, în fata preotului duhovnic. Păcatul apasă conștiința noastră ca o piatră și o rănește dureros. Dar prin mărturisire, sufletul se ușurează, inima dobândește liniște, conștiința câștigă împăcare și rana se vindecă. După cum bucuriile cer să fie mărturisite si prin aceasta își sporesc frumusețea, asemenea si durerile se cer mărturisite si astfel sufletul se ușurează.
Păcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie să fie mărturisit în fata preotului duhovnic, cu adâncă părere de rău, cu hotărârea de a nu mai greși, cu credința puternică în Hristos si cu nădejdea în îndurarea Lui. Aceasta, pentru a ne păstra mereu curată haina sufletului nostru, pentru a nu ne despărti de Dumnezeu. Sfântul apostol Iacob ne îndeamnă, zicând : Mărturisiti-vă unul (credinciosul) altuia (preotului) păcatele si vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecati, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, când ne simtim apăsati de păcate, când suntem bolnavi sufleteste, să alergăm la preotii Sfintei Biserici si lor să ne mărturisim, ca prin rugăciunea si dezlegarea lor să dobândim iertarea păcatelor (Iacob V, 14-15). Si în alt loc ni se grăieste despre îndatorirea crestină de a ne mărturisi păcatele: Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi însine si adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele, El - Iisus Hristos - este credincios si drept, ca să ne ierte păcatele si să ne curătească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem mincinos, si cuvântul Lui nu este Intru noi (1 Ioan I, 8-10).
Lucru deosebit de însemnat nu este însă numai mărturisirea păcatelor, ci căinta, adică părerea de rău si durerea sufletească pe care o simte crestinul pentru păcatele săvârsite în felurite chipuri.

Cum ne pregătim pentru spovedanie?

Cerințele unei bune mărturisiri a păcatelor trebuie împlinite printr-o pregătire din bună vreme, cu deosebire prin post si rugăciune. Căci postul smerește trupul, iar rugăciunea deschide sufletul credinciosului în fata lui Dumnezeu. De asemenea, să cercetăm în cei măsură ne-am împlinit datoriile către Dumnezeu, către Sfânta Biserică, apoi către aproapele, către familie, către noi înșine, către țară, si așa să pășim către Sfânta Taină a Spovedaniei. Știut este că Sfânta Mărturisire se administrează celor ce se pregătesc a primi Sfânta Cuminecătură. De aceea si grăiește Sfântul Apostol Pavel: Să se cerceteze omul pe sine si așa să mănânce din pâine si să bea din pahar (1 Cor. XI, 28), adică să ia Sfântul Trup si Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos numai după vrednică mărturisire.
Potrivit cu greutatea păcatelor mărturisite si după cea mai bună socotintă a preotului-duhovnic, celui ce s-a spovedit i se dă, înainte de dezlegare, un canon de pocăinta, ca de pildă : rugăciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si îndeosebi la Sfânta Liturghie din duminici si sărbători, fapte de milostenie, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte. Toate acestea nu urmăresc pedepsirea celui ce s-a mărturisit, ci îndreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre însănătosire duhovnicească, spre întărire în virtute si îndepărtare de păcat.
Roadele Sfintei Mărturisiri sunt de nepretuit. Căci ea ne dezbracă de haina întinată a păcatelor si ne îmbracă în haina cea nouă a virtutilor crestine, în haina luminoasă a harului dumnezeiesc ; din starea de păcat si de osândă, ea ne trece în starea de har mântuitor. Ea ne deschide calea spre desăvârsire, ne sporeste evlavia, rodeste curătia sufletului, pacea cugetului, îndreptarea vietii spre câstigarea fericirii vremelnice si vesnice.
Soroacele Sfintei Mărturisiri nu sunt fixe. Dar e bun si folositor lucru, pentru viata noastră duhovnicească, să ne spovedim cât mai des, dar mai ales cu prilejurile arătate în legătură cu Sfânta Cuminecătură.

Rugăciune înainte de spovedanie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce pentru păcatele mele ai primit ocară pe cruce si chemi pe cei păcătosi la Tine, zicând : "Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară", primeste-mă si pe mine, nevrednicul. Iartă-mi toate păcatele mele si-mi dă harul Tău si binecuvântarea Ta, pentru mila Ta cea mare si nemăsurată ; cu rugăciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tăi. Amin.

Rugăciune după spovedanie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul întelepciunii si al darului, deschide buzele mele ale păcătosului si mă învată cum se cuvine si pentru ce se cade să mă rog. Că Tu esti Cel ce stii multimea cea mare a păcatelor mele. Iată, cu frică stau înaintea Ta ; îndreaptă viata mea, Cel ce îndrepti toată zidirea cu cuvântul si cu puterea cea nespusă a întelepciunii, Cel ce esti liman celor înviforati, si-mi arată calea pe care voi merge. Dă cugetelor mele duhul întelepciunii Tale, iar nepriceperii mele duhul întelegerii. Cu duhul temerii de Tine pătrunde faptele mele si duh drept înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele. Cu duh stăpniitor întăreste alunecarea gândurilor mele ; ca în toate zilele fiind îndreptat spre cele de folos cu Duhul Tău cel bun să mă învrednicesti a împlini poruncile Tale si pururea să-mi aduc aminte de mărită venirea Ta, care va cerceta toate faptele noastre. Că milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

SUS

Taina hirotoniei (preoția)

Este Taina care prin punerea mâinilor episcopului se coboară asupra celui în cauză harul divin cu darul de a învăța, sfinți și conduce pe credincioși pe calea mântuirii.
Candidatul trebuie să fie botezat ortodox, integral trupește, fără să sufere de vreo boală care sa-i interzică practicarea sau îndeplinirea corectă a misiunii.
Harul preoției a fost dat prin continuitate apostolică încă din primul veac al creștinismului până azi, fără întrerupere.
Preotul are misiunea de aduce turma încredințată către mântuire.
Poate fi caterisit în caz că încalcă unul din canoanele Bisericii sau dacă nu ascultă episcopul de care ține.

SUS

Taina Cununiei (a Nunții)

Este Taina prin care un bărbat și o femeie, care consimt în mod liber să trăiască împreună în scopul desăvârșirii personale și a nașterii copiilor, primesc harul divin care sfințește legătura lor.
Primitorii trebuie să fie bărbat și femeie, să nu fie rude apropiate, ambii de religie ortodoxă.
Biserica Ortodoxă permite doar trei căsătorii, cu specificarea că a doua și a treia cununie nu mai sunt Taine ci simple ierurgii.
Există zile speciale rânduite în calendar în care nu se fac nunți.
Nașii să fie ortodocși și cununați religios.
Înainte de primirea acestei Sfinte Taine cei doi tineri (bărbat și femeie), precum și nașii se vor spovedi, pe rând, la preotul duhovnic și vor participa la Sfânta Liturghie, cu cel puțin trei duminici înainte de această Taină;
Atunci când unul dintre cei doi soți aparține unei alte religii, se face mai întâi trecerea la ortodoxie la Biserică, dacă nu s-a primit Botezul se face acesta înainte de căsătorie.
În timpul oficierii Sfintei Taine, se va păstra o atitudine corespunzătoare din partea celorlalți nuntași, evitându-se râsul, cântatul sau alte obiceiuri care nu au nici o legătură cu Biserica.

SUS

Taina Sfântului Maslu

Întemeierea Tainei Sf. Maslu

Maslul este Sfânta Taină în care, prin rugăciunile preoților și ungerea bolnavului cu untdelemn sfințit, se împărtășește harul lui Dumnezeu spre tămăduirea celui bolnav. După porunca lui Hristos, Apostolii au mers să propovăduiască Evanghelia și, întâlnind oameni bolnavi, "îi ungeau cu untdelemn și-i vindecau" (Marcu 16, 3). Harul tămăduiește trupul de slăbiciuni și curăță sufletul de păcate. Săvârșirea acestei Taine s-a transmis episcopilor și preoților. Sfântul Apostol Iacob scrie: "Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui" (Iacov 5, 14-15).
Sfinții Părinți îndeamnă la săvârșirea Sfântului Maslu. Astfel: "Dacă sufletul este sănătos, boala trupului nu poate să-i cauzeze omului nicio pagubă" (Sf. Ioan Gură de Aur); "Boala, deși îți chinuiește trupul, totuși îți mântuiește sufletul" (Sf. Tihon de Zadonsk); "Sănătatea trupului îi deschide omului ușa spre multe capricii și păcate, iar neputința trupului o închide" (Sf. Tihon de Zadonsk); "Dacă te molipsești de vreo boală, nu te deznădăjdui și nu te împuțina cu duhul; ci mulțumește-I lui Dumnezeu, că El se îngrijește ca prin această boală să-ți facă un bine" (Sf. Isaia Pustnicul).

Unde se face Taina Sf. Maslu?

Slujba Sfântului Maslu se face în Biserică. În mod excepțional, această Sfântă Taină se poate face și la domiciliul celui aflat în neputință.

De către cine se oficiază Taina Sf. Maslu?

După predania veche a Bisericii, pentru slujba Maslului este nevoie de șapte preoți. Atunci când acest număr nu poate fi împlinit, din motive binecuvântate, pot sluji chiar și numai doi preoți.

Ce trebuie să aducem la Taina Sf. Maslu?

Credincioșii care participă la această Sfântă Taină aduc la biserică făină, untdelemn și lumânări, împreună cu un pomelnic pe care îi vor trece, mai întâi, pe cei bolnavi, atât din familie cât și vecini sau prieteni, apoi pe ceilalți membri ai familiei. De asemenea, cei care participă la această Sf. Taină, aduc la biserică o haină, care unsă fiind cu undtdelemn sfințit, va fi purtată de cel aflat în neputință.

Care sunt cele mai importante momente ale Tainei Sf. Maslu?

Cele mai importante momente din cadrul Taine Sf. Maslu sunt următoarele:
. Rugăciunea de sfințire a untdelemnului, care se rostește de 7 ori;
. Citirea Apostolului și a celor 7 Evanghelii;
. Citirea celor 7 rugăciuni de dezlegare, după fiecare Evanghelie;
. Ungerea cu untdelemn sfințit, pe frunte și pe mâini, a credincioșilor din biserică;

Cine participă la săvârșirea Tainei Sf. Maslu?

Conform predaniei Bisericii, la această Sf. Taină participă, mai întâi, cei aflați în diferite neputințe, sau bolnavi, însă pot participa și ceilalți credincioși, deoarece această Sf. Taină nu se săvârșește doar pentru cei bolnavi trupește, ci și pentru cei bolnavi sufletește. Este greșită statornicia în rândul credincioșilor a următoarei expresii: ,,dacă i se face maslu, ori moare ,ori trăiește". Scopul acestei Taine nu este acela de a ,,omorî" oameni, ci de a-i vindeca atât trupește cât și sufletește, precum și iertarea păcatelor celor prezenți.

Cum întrebuințăm făina și untdelemnul de la Taina Sf. Maslu?

Din făina și untdelemnul aduse la această Sfântă Taină se fac turtițe mici, pe care le vor mânca cei bolnavi. Untdelemnul și făina ce rămân, trebuie păstrate într-un loc curat. Acestea pot fi folosite numai cu scopul de sfințire a vieții.

Care sunt efectele Tainei Sf. Maslu?

Cei care participă la această Sf. Taină, și care primesc ungerea cu untdelemnul sfințit, își sfințesc sufletul, prin curățirea de întinăciuni și primesc tămăduire de boli, împărtășindu-se, astfel, de mila și îndurarea lui Dumnezeu. Deschiderea Sfintei Evanghelii ,,pe roșu sau pe negru", nu înseamnă că cel bolnav mai poate trăi sau nu;
Pentru Sfântul Maslu se vor pregăti șapte bețișoare ce se vor întrebuința la ungerea cu untdelemn sfințit (mir) a celor prezenți la oficierea Tainei.

text preluat de la http://www.sfantulambrozie.ro/taine.html

 

 

 

 

Vremea la Ocna Sugatag cursul valutar mersul trenurilor aeroportul Baia Mare
copyright.2022.vrajadesign